“Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine. Doamne, bunatatea Ta tine in veci: nu parasi lucrarile manilor Tale.” Psalmi 138:8

Cvintetul coral de la strana bisericii Sf. Andrei este alcatuit din D-nul. Constantin Coșa (bariton), D-na Mariana Coșa (responsabila cu randuiala crestina a slujbei), D-na Alexadra Turcanu (sopran), D-na Maria Bușa (solista de opera) si D-na Ecaterina Prioteasa (vocea a doua, de alto). Acesti credinciosi si-au unit vocile, sufletele si talentele pentru a-L slavi pe Dumnezeu in fiecare Duminica si la fiecare sarbatoare Crestin Ortodoxa.

Ei toti au o pregatire speciala, bazata pe studii muzicale superioare, urmarind notatia lineara pe portativ, astfel pastrand cantarile religioase nealterate. Talentul lor se imbina in mod armonios, pastrand randuiala crestin ortodoxa care este respectata intru totul asa cum este lasata de catre Sfintii Parinti.

Toti dintre ei si-au format o experienta la strana, acumulata de-a lungul anilor.

De asemenea, au fost solicitati de nenumarate ori si de catre alte biserici din comunitatea noastra pentru a participa cu talentul lor in cadrul evenimentelor sau sarbatorilor religioase din New York si New Jersey.

Acesti oameni minunati, isi dedica timpul, energia si talentul din dragoste pentru Dumnezeu, pentru biserica si pentru comunitatea noastra, din pur voluntariat. Bucuria sufleteasca pe care o poarta in inima si o impartasesc romanilor din comunitatea noastra crestin ortodoxa, precum pastrarea si ducerea mai departe a credintei si traditiilor noastre romanesti, este tot ce îi motivează sa mearga mai departe in activitatea lor.

D-nul Constantin Cosa, in afara faptului ca este liderul acestui Cvintet, este de asemenea si pictorul bisericii noastre, care cu experienta dumnealui (avand la activ peste 22 de biserici pictate in Romania si USA) si cu talentul sau desavarsit, si-a asumat misiunea de a incepe si a duce la bun sfarsit pictura bisericii noastre.

De Ecaterina Prioteasa

De Mariana Laza

In interiorul bisericii e racoare. Miroase a vopsea si var, pe o schela improvizata din scanduri de lemn, Constantin Cosa imbraca un cuvios in vesminte stalucitoare.  A terminat clasa de Docmatica cu regratatul Preot Profesor Constantin Galeru si Iconografia cu Preot Profesor Rector Universitar Necula.  Isi aminteste cu placere de primul Preot Profesor Tudor Costica fata de care are un mare respect si de care s-a legat sufleteste in anii studentiei. Cand vorbeste despre el totul pare desprins ca dintr-o poveste, felul in care isi fascina studentii si ii facea sa indrageasca tot ceea ce inseamna frumos, arta si pictura bisericeasca.

Cu o emotie puternica si respect ne vorbeste in acealsi timp despre finalul studiilor si de Preot Profesor Sofian Boghiu.  Un mare crestin, mare suflet Arhimandritul Manastirii Antim care facea parte la vremea aceea din Comisia de Examinare a studentilor.  Asa a pornit tanarul Constantin Cosa in viata spre lume plina de culoare, ducand cu el in desaga visul de a devein un mare artist.  Acel atelier unde poti gasi orice instrument posibil de la pensula si sevalet, acuarele pana la stavive si trafalete.  Acela a fost momentul unde visul a prins forma si culoare.  A lasat in urma locul copilariei, locul unde s-a nascut dar isi va aminti mereu cu placere si va spune cu mandrie ca s-a nascut la Buhusi, Bacau, Romania.  A inceput sa-si faca ucenicia inca din timpul studiilor, a participat alaturi de diferiti profesori la pictarea a peste 60 de biserici.  Fascinatia bizantismului l-a determinat sa-si adapteze stilul.  El a experimentat nu numai cu culori dar, de asemenea, tehnicile acestora.  Vorbeste cu patima despre bisericile pe care le-a pictat.  Pentru el toate au insemnat miracol, si nu sunt putine, 21 de biserici din Romania si multe altele in afara Romaniei.  Considera ca toti suntem muncitori. Ne nastem fara sa stim, fara sa vrem si la fel ne stingem.  A facut toate acestea cu talent, cu har, cu bucuriua lucrului bine facut.  In conceptia lui nu se poate sa-l imbrace pe Mantuitorul cu haina verde sau maro.  El a avut camasa rosie si albastra.  Asa a fost scris in iconografie si in Viata Sfintilor.

A emigrat in America in primavara anului 1993, ca multa lume din perioada aceea, visand la o viata mai buna, la bani mai multi, orbit de cainii cu covrigi in coada din povestile altora.  O alta viata, un alt inceput.  A lucrat impreuna cu un fost coleg, Enachi Nicolae (din Toronto, Canada), timp de 5 ani in Detroit, Michigan si Jackson, Michigan.  Impreuna au pictat biserica Ruseasca Sfantii Mihail si Gavril din Clevland, Ohio.  Dupa terminarea acestui proiect drumurile lor s-au despartit si Constantin Cosa ajunge la New York unde isi gaseste de munca si tot aici reuseste sa isi desprinda din suflet prima iubire, prima sotie care a plecat prea devreme din aceasta lume.  Pe Mariana Cosa a intalnit-o atunci cand avea mai multa nevoie.  Au format o familie frumoasa si fericita.  Nu este intamplator faptul ca o gasim pe Mariana Cosa la strana in Sfanta Biserica.   Si astfel putem sa vedem excelenta feminina, exemplificata nu prin pozitie sociala, bogatie sau aspect fizic… “curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit este de mare pret inaintea lui Dumnezeu”.  Alaturi de Mariana Cosa se simte bine, fericit si implinit.  Si cand totul parea ca intra in normalul vietii are loc un accident care il va tine mult timp departe de tot ce inseamna o viata normala.  Din fericire supravietuieste, insa urmele accidentului il vor urmarii tot restul vietii.   A avut momentele lui de neliniste, de intrebari “de ce eu?’… “de ce m-i se-ntampla numai mie?” si multa durere amestecata cu revolta.  A inteles ca viata nu este usoara.  S-a vazut nevoit sa practice o multime de meserii pana a-si implini vocatia de pictor.

La New York, l-a intalnit pe Preotul Ioan Proteasa care l-a ajutat, sustinut si promovat sa revina la prima pasiune, picture religioasa.  S-a sudat o conexiune solida, puternica si irevocabila.  Prietenia lor se bazeaza pe intelegere,respect si incredere.  In perioada 2008-2011 incepe un mare proiect cu Biserica Ucrainiana unde se infiripeaza o alta prietenie cu Preotul Tudor Mazur.  Lucrarea modesta de la inceput a luat din ce in ce proportii si cu toate greutatile ivite in cursul executarii, prin straduinta si perseverenta, s-a ajuns la faurirea unei adevarate opera de arta, Catedrala Ucrainiana din Downtown Manhattan.  A pictat aceasta catedrala cu inima, a revarsat culoare, a dat viata ingerlor si sfantilor mereu cu gandul cel bun inaltat catre Dumnezeu, Cel care a revarsat asupra lui mult har si binecuvantare.  Spune cu o mandrie controlata cum grupuri de turisti din intreaga lume viziteaza Catedrala situata intr-un important punct touristic al New York-ului.

Il gasim azi intr-un alt mare proiect, Biserica Sfantul Andrei, Jamaica, New York.  Pe schela Domnul Pictor, cum ii spunem noi, a terminat mai mult de jumate din lucrare.  Ne explica ca pictura bisericeasca este oglinda care ne indreapta spre ceruri, spre Dumnezeu, ca icoana este legatura intre om si Dumnezeu.  Icoana ne apropie de aceasta lume sfanta, nevazuta, lume care prin mana lui, a pictorului, devine vazuta.  Desi nu indrazneste sa afirme ca a simtit chemarea divinitatii catre acest gen de pictura, se vede ca,  Constantin Cosa este omul potrivit la lucrul potrivit.  Probabil daca s-ar fi nascut intr-un alt timp si intr-un alt spatiu, lucrarile lui le-am fi putut admira in celebrul muzeu Louvre din Paris sau Muzeul Metropolitan din New York.  Dar Constantin s-a nascut in Romania.  Credinta pentru el se situeaza asadar cu mult mai sus decat talentul.   Dar ceea ce frapeaza cu adevarat este faptul ca stie prea bine ca icoana nu este decat o pictura realizata de muritori de rand asemenea lui.  Insa prin puterea de netagaduit a omului, ea poate totusi dobandi calitatea de a raspunde cu succes rugaciunilor indreptate catre Dumnezeu Creator.

Penelul pictorului poarta, la un capat al lui, o picatura de culoare… tresare… revine in lumea noastra pamanteana si ne povesteste cat de importanta este implicarea Domnului Mike Chiriac in aceasta lucrare si nu numai. Daruirea si dragostea lui fata de biserica si implicarea activa in promovarea culturii si traditiilor romanesti si in sustinerea cu fidelitate a Scolii Duminicale.

Acolo sus pe schela, pensula aluneca lin umpland vestimentele lungi ale cuviosilor.  Si ceea ce iti place a iti ramane in suflet cand il intalnesti pe Constantin Cosa este neodihna cu care isi traieste linistea.  Un artist de o neegalata deschidere catre nesfarsitul Cer al credintei crestine si de o sensibila maiestrie in a aduna oceane de ganduri pe suprafata intima a unei icoane.  Pictorul Constantin Cosa declanseaza in noi nu numai infiorari sacre ci si trairi pamantesti.

Multumim Domnule Pictor!